CELE MAI CITITE ȘTIRI

50 de ani femeie datând de 25 de ani

Societatea iobăgistă feudală din vechiul Tibet în care guvernarea se contopea cu practicarea religiei Înînainte de înfăptuirea reformelor democratice, Tibetul se afla sub dominaţia orânduirii iobăgiste feudale în care guvernarea se contopea cu practicarea religiei.

Meniu de navigare

Clasa stăpânilor de iobagi, formată din trei mari categorii de proprietari — dregătorii, nobilii şi călugării cu poziţii superioare în temple, supuneau unei extrem de crunte asupriri politice şi unei extrem de crude exploatări economice marea masă a iobagilor şi sclavilor, în timp ce poporul din Tibet, covârşit de numeroase numerele de brevete americane dating, de abia îşi susţinea existenţa, societatea tibetană se prăbuşise într-o stare de extremă sărăcie şi înapoiere, într-o stare de închistare şi decrepitudine.

Însemnări amănunţite despre fizionomia societăţii din vechiul Tibet se găsesc în cartea ,Adevărata faţă a Lhasei" a jurnalistului britanic Edmund Candler, care a însoţit trupele britanice în şi a ajuns în Lhasa. El scrie că în Tibetul din acea vreme ,oamenii se mai aflau încă în anii evului mediu, iar aceasta se constata nu numai în privinţa structurilor politice şi a practicării religiei, ci şi în alte privinţe, ca pedepsele aspre, şamanismul, reîncarnarea, precum şi în ceea ce priveşte tortura prin foc şi ulei încins.

Şi apoi, în cele ce ţineau de traiul lor de zi cu zi toate erau la fel, fără excepţie". În cartea sa ,Adevărata faţă a Lhasei", Edmund Candler scrie: ,Tibetul este guvernat printr-un sistem feudal. Călugării sunt stăpânii supremi, iar ţăranii — şerbii lor.

50 de ani femeie datând de 25 de ani

În Tibetul din acea vreme, aproximativ o pătrime din tineri porneau să se facă lama. La un moment dat, numărul călugărilor care populau cele trei nhs dating website temple Drepung, Sera şi Ganden a depăşit cifra de Forţele religioase au dobândit o expansiune malignă în sistemul în care guvernarea se contopeşte cu practicarea religiei, au cosumat mari cantităţi din resursele 50 de ani femeie datând de 25 de ani şi marea parte a avuţiei materiale a Tibetului, au sechestrat gândirea oamenilor, devenind astfel cătuşe grele ce împiedicau dezvoltarea forţelor de producţie.

Charles Bell, care a rămas în Lhasa mulţi ani ca reprezentant comercial al Angliei în anii '20 ai secolului XX, în cartea sa ,Portret al unui Dalai Lama: Viaţa şi vremurile lui Al Treisprezecilea cel Mare" a descris cum poziţia teocratică a lui Dalai Lama îi dădea acestuia putinţa să administreze recompensele şi pedepsele aşa cum dorea el, deoarece el deţinea puterea absolută asupra vieţii acesteia şi a celor următoare ale şerbilor, şi îi constrângea cu o astfel de putere.

50 de ani femeie datând de 25 de ani a scos în evidenţă cu ascuţime că societatea şi guvernarea din Tibet sunt construite pe un sistem de valori dominat de obiectivele şi comportamentul religios, că puterea şi privilegiile religioase, ca şi mănăstirile de frunte ,jucau un rol major în contracararea progresului" în Tibet, că religia şi mănăstirile ,erau cătuşe grele pe progresul social din Tibet" şi căAceastă angajare Ulterior, starea în care cele trei categorii de mari 50 de ani femeie datând de 25 de ani monopolizau mijloacele de producţie nu s-a schimbat fundamental.

Potrivit datelor statistice, înainte de înfăptuirea reformelor democratice înfamilia celui de al lea Dalai Lama deţinea în Tibet 27 de moşii şi 30 de păşuni, poseda peste de 50 de ani femeie datând de 25 de ani — plugari şi păstori. În fiecare an storcea de pe spatele iobagilor peste Încel de al lea Dalai Lama avea asupra sa Guvernul local al vechiului Tibet stabilise că iobagii sunt legaţi de pământul ce ţine de moşia stăpânului căruia îi aparţin, nu au voie să-l părăsească fără învoire şi le este cu desăvârşire interzis să fugă.

Iobagii, generaţie după generaţie, erau ataşaţi proprietarului, erau legaţi de pământul ce ţinea de moşie. Orice persoană sau vită aptă de muncă trebuia, fără excepţie, să muncească pe terenul repartizat şi să presteze corvezi.

Un singur institut pentru toate problemele venelor! Institutul Venelor

Odată ce şi-au pierdut capacitatea de a munci, iobagii erau privaţi de animale, unelte şi teren agricol şi erau decăzuţi în starea de sclavi. Stăpânii de iobagi tratau persoana iobagilor pe care îi stăpâneau drept un bun privat al lor de care dispuneau cum doreau; iobagii puteau la discreţie fi puşi ca miză la jocurile de noroc, vânduţi, concesionaţi, donaţi, ipotecaţi sau schimbaţi.

Înmarele nobil Trimon Norbu Wangyal a vândut de iobagi unui dregător mănăstiresc, Losanchucheng, din Kadron Gangsa, la preţul de 60 de liang de argint tibetan 15 liang de argint tibetan echivalează aproximativ cu 1 yuan de argint pentru fiecare; pe lângă aceasta, el a trimis 40 de iobagi la Mănăstirea Kunde Ling pentru a stinge o datorie de 3. Stăpânii de iobagi deţineau dreptul de a dispune de viaţa, moartea, însurătoarea şi măritişul iobagilor.

Aşa cum spunea o zicală populară din acea vreme: ,Deşi viaţa ne este dată de părinţi, trupul ne este în stăpânirea dregătorilor, chiar dacă avem viaţă şi trup, nu avem însă dreptul de a fi stăpâni". Căsătoria iobagilor trebuia aprobată de proprietari, pentru căsătoria cu un iobag care nu aparţinea proprietarului trebuia plătită ,o taxă de răscumpărare".

Cum au ajuns zeci de bărbați, femei și copii în același mormânt comun în urmă cu 6.200 de ani

Când în familiile iobagilor se năştea un copil trebuia plătită proprietarului o taxă de naştere, copilul era înregistrat în catastife, copiii iobagilor fiind sortiţi de la naştere la destinul de a fi iobagi toată viaţa. În vechiul Tibet erau în vigoare ,Codul cu 13 Articole" şi ,Codul cu 16 50 de ani femeie datând de 25 de ani ce datau de câteva sute de ani.

50 de ani femeie datând de 25 de ani

Acestea împărţeau oamenii în trei categorii şi nouă clase, consacrând cu claritate faptul că oamenii nu erau egali în faţa legii. Cele trei categorii — superioară, mijlocie şi inferioară sunt determinate fie de nobleţea sângelui, fie de înălţimea dregătoriei". Prevederea din ,Cod" privind daunele pentru viaţa unui om ucis stabilea: ,Oamenii se împart în categorii şi clase, aşa că preţul vieţii este diferit: mai scump sau mai ieftin".

  • Tratamente Ablație cu laser endovenos Ablația cu laser endovenos este o procedură minim invazivă pentru tratamentul varicelor.
  • Pentru a beneficia de această măsură, angajatorii au obligația de a menţine raporturile de muncă ale salariaților până la 31 decembriecu excepția lucrătorilor sezonieri și a situației în care încetarea contractului individual de muncă intervine din motive neimputabile angajatorului.

Cei din clasa superioară a categoriei superioare, ca prinţii, buddha vii se bucurau de o valoare a vieţii egală cu greutatea în aur a trupului lor; cei din clasa inferioară a categoriei inferioare, ca de pildă femeile, măcelarii, vânătorii, meşteşugarii nu se puteau aştepta pentru viaţa lor decât la o funie de paie. Atunci când al lea Dalai Lama a descoperit că este urmaşul unui fierar l-a izgonit imediat şi a poruncit ca toţi cei ce provin din familii de lucrători în aur, argint şi fier sau de măcelari, de vreme ce aparţin clasei inferioare din categoria inferioară, să nu poată în aparatul guvernului, să nu se poată căsători cu membrii ai familiilor din alte clase şi categorii.

Şi totuşi, din nefericire, aceasta nu i-a oprit pe tibetani să instaureze sistemul lor ierarhic. Codurile locale din Tibet din acea vreme prevedeau: Dacă iobagii ,au adus atingere" intereselor marilor proprietari din cele trei categorii, atunci, ,în funcţie de împrejurare, acestora li se vor scoate ochii, li se va jupui carnea de pe piciore, li se va tăia limba, li se vor amputa braţele, sau vor fi atârnaţi deasupra unei prăpastii, vor fi înecaţi ori ucişi, spre a fi învăţătură pentru viitor, ca alţii să nu mai cuteze să-i urmeze".

Iobagul ,care se plânge de nedreptate la Palat, va fi arestat şi biciuit dacă nu păzeşte rânduiala cuviinţei; cel ce nu se supune îngrădirilor stăpânului va fi proprit; cel ce spionează treburile importante ale stăpânului va fi proprit; omul de rând care ofensează dregătorul va fi proprit".

50 de ani femeie datând de 25 de ani

Oamenilor aparţinând unor categorii sau clase diferite, chiar dacă încălcau aceeaşi regulă penală, li se aplica cu totul alte norme de pedepse şi metode de sancţionare. În Codul de Legi al Tibetului din acea vreme se prevedea: oricărei slugi care se împotriveşte stăpânului, pricinuind stăpânului răni ceva mai grave, i se vor amputa braţele şi picioarele; dacă stăpânul răneşte în bătaie sluga, stăpânul este obligat să-i asigure asistenţa medicală; a răni în bătaie un buddha viu înseamnă comiterea unei crime grave pentru care se scot ochii, se retează picioarele, se frâng braţele sau se aplică fel de fel de pedepse extreme.

Bilanțul ajunge la de cazuri. Printre ultimele cazuri sunt o femeie de 43 de ani din Vaslui, venită din Italia, aflată în carantină la Arad, care va fi internată la Spitalul de Boli Infecțioase din Timișoara și de o femeie de 33 ani din Constanța, infectată de senatorul PNL Vergil Chițac. Acesta a infectat mai multe persoane, între care soția, fiul, asistentul său, dar și un deputat PNL, primarul Devei și administratorul public al orașului.

Rusul Tsybikoff, care a ajuns în Lhasa la începutul secolului al XX-lea a scris în cartea sa ,Un pelerin budist în locul sfânt — Tibet": ,Infractorii sunt în cea mai mare parte tibetani loviţi de sărăcie, pedepsiţi fie prin tăierea degetelor sau a nasurilor, fie, în cele mai multe cazuri, prin orbirea ambilor ochi. Asemenea oameni desfiguraţi şi orbi pot fi văzuţi în Lhasa în fiecare zi.

Exilul este un alt fel de pedeapsă. Infractorii sunt puşi în cătuşe şi lanţuri şi trebuie să poarte toată viaţa în jurul gâtului un guler solid de lemn. Ei sunt trimişi în regiuni îndepărtate la muncă grea sau să trudească ca iobagi pentru aristocraţii feudali şi căpeteniile ecleziastice.

Cea mai aspră pedeapsă dintre toate este, desigur, pedeapsa cu moartea, care presupune înecarea victimelor în râuri ca în Lhasa sau azvârlirea lor de 50 de ani femeie datând de 25 de ani buzele stâncoase ale prăpăstiilor ca la Xigaze ". Cea mai obişnuită practică este aruncarea prizonierului condamnat într-un râu înfăşurat într-un înveliş de piele, care se va scufunda în cca cinci minute.

Dacă rămâne viu de această dată, el va fi afundat în apă până când va muri. După aceea, trupul îi va fi dezmembrat şi azvârlit în râu ca să plutească în vale dus de curent Şi mai îngrozitoare este practica scobirii ochilor prizonierului.

O bucată de fier încins în formă de U este introdusă în orbitele ochilor, sau apă ori ulei în clocot sunt turnate în ele, iar globurile ochilor sunt scoase afară cu un cârlig de fier. Mănăstirea Ganden avea numeroase cătuşe, obezi, bastoane ca şi instrumente de tortură cruntă pentru a scoate ochii şi a smulge ligamentele. Biroul particular de administrare a mănăstirii, înfiinţat de Trijang Rinpoche, dascălul mai tânăr al actualului al lea Dalai Lama, a ucis şi a mutilat peste de iobagi şi călugări săraci, iar în Dechen Dzong în prezent judeţul Dagze a băgat în închisoare persoane, a trimis în exil 89, a forţat să devină sclavi, a constrâns 1.

50 de ani femeie datând de 25 de ani

În Arhivele Regiunii Autonme Tibet se păstrează încă o scrisoare a unităţii de resort a guvernului local tibetan de la începutul anilor 50 ai secolului XX, adresată căpeteniei Rabden, în care se spune: ,Spre a ne ruga pentru Dalai Lama şi a-i ura viaţă lungă, toţi cei din Gyumey Cea mai înaltă şcoală a Sectei Gelung din Tibet — n. Spre a îndeplini aşa cum se cuvine această treabă sfântă, se impune ca în aceeaşi zi să fie oferită mâncare la animale, iar pentru aceasta ne sunt necesare de urgenţă un set de viscere umede, două cranii de om, sânge de multe feluri, o piele de om întreagă, pe care sperăm că ni le veţi trimite imediat.

50 de ani femeie datând de 25 de ani

Din toate acestea se poate vedea un tablou crâncen şi sângeros al sistemului iobăgist feudal, ce contopea guvernarea cu practicarea religiei, în vechiul Tibet. Principalele forme în care stăpânii de iobagi exploatau iobagii erau corvezile wula, care cuprindeau corvezile, dările şi arenzile pentru pământ spanks rețea de date păşune.

Numai impozitele şi taxele percepute de guvernul local tibetan se cifrau la peste În interiorul moşiei feudale, stăpânul de iobagi împărţea pământul în două părţi: o parte de pământ, relativ mai fertil, era păstrat ca pământ lucrat de moşie; o altă parte, mai sărac şi mai îndepărtat, era împărţit iobagilor ca parcele arendate spre a fi lucrat de aceştia în condiţii de robie.

Spre a folosi acele parcele, iobagii trebuia să-şi aducă singuri unelte şi mâncare, să presteze munci neplătite pe pământul păstrat de moşie ca fiind lucrat de ea însăşi.

Doar în timpul ce le mai rămânea, iobagii puteau să lucreze pe parcela ce le fusese arendată. În vremea muncilor agricole sau când stăpânul de iobagi avea vreo treabă, iobagii mai erau constrânşi să furnizeze braţe de muncă şi vite de povară pentru a transporta mărfuri, a construi sau repara case, ori a presta alte munci diverse în beneficiul stăpânilor.

În afară de prestarea corvezilor în interiorul moşiei, iobagii mai trebuiau 50 de ani femeie datând de 25 de ani facă corvezi în beneficiul guvernului local tibetan şi a aparatului subordonat al acestuia.

Dintre acestea, povara cea mai grea o reprezenta cărăuşia — Tibetul este o regiune întinsă cu populaţie puţină, în care comunicaţiile sunt dificile, transportarea diverselor mărfuri se făcea în întregime pe umerii oamenilor şi pe spatele vitelor.

Potrivit cercetărilor dinaintea înfăptuirii reformelor democratice, Moşia Darongqang ce aparţinea celui de al lea Dalai Lama ca regent Tajtra avea în total 1. Moşia Khesum, situată lângă Râul Yarlung în actualul judeţ Nedong, era una din moşiile stăpânite de aristocratul Surkhang Wangchen Gelek. Înainte de înfăptuirea reformelor democratice, moşia respectivă deţinea 59 de familii de iobagi cu suflete şi 1. În fiecare an, moşierul Surkhang şi agenţii lui percepeau 18 dări, beneficiau de 14 corvezi, reprezentând Fiecare Dalai Lama avea două agenţii care se ocupau în mod special pentru el de cămătărie; acestea foloseau o parte din venitul rezultat din ,dota" anuală alocată lui Dalai Lama spre a o plasa cu camătă populaţiei, storcând profituri exorbitante.

Conform însemnărilor incomplete din registrele celor două agenţii cămătăreşti din anulau fost plasate cu camătă 3. Guvernele locale din Tibet dispuneau de nenumărate agenţii cămătăreşti, plasarea banilor cu camătă şi încasarea cametei deveniseră atribuţii administrative ale dregătorilor. Potrivit investigaţiilor dintrei mănăstiri mari şi anume Drepung, Sera şi Ganden au plasat cu camătă Călătorul francez Alexandre David-Neel a scris în cartea sa ,Vechiul Tibet faţă-n faţă cu Noua Chină": ,Toţi fermierii din Tibet sunt şerbi împovăraţi de datorii pe o viaţă şi este aproape imposibil să găseşti vreunul dintre ei care să-şi fi plătit datoriile".

Dintre acestea, peste o treime erau moştenite din generaţie în generaţie, datorii ale nepoţilor care nu vor fi rambursate niciodată. Bunicul unui iobag numit Tsering Gonpo din judeţul Maizhokunggar a împrumutat o dată 50 de ke de cereale de la Mănăstirea Sera.

De-a lungul a 77 de ani, trei generaţii ale familiei au dat drept dobânzi cămătarului peste 3. Un alt iobag, numit Tenzin din judeţul Dongkar a împrumutat un ke de qingke de la stăpânul său în În i s-a poruncit să dea înapoi de ke. Tenzin nu a putut să-şi plătească datoria şi a fost nevoit să plece în pribegie.

Diferența de vârstă în cuplu

Soţia lui s-a sinucis, iar copilul său de şapte ani i-a fost luat spre a plăti datoria prin muncă. Asuprirea şi exploatarea crunte proprii sistemului iobăgist feudal ce contopea guvernarea cu practicarea religiei au înăbuşit vitalitatea şi vigoarea societăţii, făcând ca Tibetul să se afle vreme îndelungată într-o stare de stagnare.

De-a lungul vremurilor până spre mijlocul secolului al XX-lea, societatea tibetană a continuat să se afle într-o stare de extremă închistare şi extremă înapoiere.

Cum a fost descoperit mormântul comun

Industria şi comerţul contemporane ca şi ştiinţa şi tehnica, învăţământul, cultura, ocrotirea sănătăţii proprii epocii contemporane aproape nu existau; producţia agricolă de vreme îndelungată folosea un mod de a ara primitiv, creşterea animalelor se rezuma în linii mari la păstoritul nomad, produsele agricole şi animaliere erau doar câteva şi se degradau, uneltele de muncă nu erau îmbunătăţite, nivelul forţelor de producţie şi nivelul dezvoltării societăţii erau extrem de scăzute.

Marea masă a iobagilor îndura deopotrivă foamea şi frigul, traiul şi-l întreţinea cu mare trudă, cei ce mureau din cauza foametei, frigului, sărăciei şi bolilor nici nu mai erau luaţi la socoteală. În oraşele şi târgurile ca Lhasa, Xigaze, Qamdo şi Nagqu, cerşetorii se strângeau în cete, pretutindeni puteau fi văzuţi în plină stradă bătrâni, femei şi copii cerşind. Tibetologul A. Numeroase fapte dovedesc că, ajuns la mijlocul secolului al XX-lea, sistemul iobăgist feudal ce contopea guvernarea cu practicarea religiei ajunsese în Tibet la capătul drumului.

În societatea tibetană contradicţiile se multiplicau, crizele izbucneau în toate colţurile, masele largi de iobagi spre a ieşi din situaţia limită în care se găseau recurgeau la jalbe, la pribegie, la proteste faţă de arenzi şi corvezi şi chiar la împotrivire armată.

Ngapoi Ngawang Jigme, cândva un Galoin ministru în guverna arătat: ,Cu toţii considerau că nu se mai poate continua potrivit vechiului obicei, că nu peste multă vreme iobagii vor fi dispăruţi, nobilii nu vor mai putea supravieţui, întreaga societate va pieri". California: University of California, London:Collins, 6.

China Tibetology quaterly, Issue 1 ofBeijing.